Lacrimile imi acopereau obrajii rosii , dar inca nu realizam ca plang . O durere ascutita imi patrunse in inima si imi intuneca privirea . Cu ultimele puteri m-am ghemuit si am inceput sa plang cum nu o mai facusem de cand murisera parintii mei . Ma ghemuiam incercand sa imi sting durerea din piept , care nu imi dadea pace .
- Kayla , lasa-ma sa te ajut ! imi sopti Chad aplecandu-se langa mine .
Cu sufletul plin de manie , am luat briceagul din buzunar si l-am injughiat in abdomen , constienta ca nu ii fac rau . Incepusem din nou sa plang , in timp ce ii scoteam lama ascutita din abdomen .
- De ce l-ai lasat sa moara , nenorocitule ? am intrebat cu o vocea necunoscut de rece si de incarcata de ura . De ce ?!
- Ei , ingerii , s-au intors ! raspunse Chad pipaindu-si rana proaspata . Cand m-au vazut acolo cu tine in brate si pregatindu-ma sa il ajut pe David sa iesim din depozit , Gina s-a ofticat rau de tot , si i-a luat si ultimele puteri lui David , arzandu-i apoi corpul . Eu .. De-abia am reusit sa te salvez si pe tine , Kayla . Erau plini de magie neagra si forte proaspete , nu stiu de unde , cert e ca , daca nu saream de la etajul doi nu mai eram niciunul dintre noi acum in viata .
- Te urasc , sa stii ! am strigat ca o nebuna .Trebuia sa il salvezi pe el primul , imbecil francez ce esti ! Apropo , unde erai cand noi eram in pragul mortii ? Te sarutai cu vreo fata ca sa ii absorbi moartea ?!
- Kayla , imi pare extrem de rau ! raspunse el , si atunci s-a intamplat ceva ce credeam ca e imposibil . A inceput sa planga , sa planga cu lacrimi , care , in lumina lunii scanteiau . Fara sa imi dau seama ce fac , am intins mana sa le ating .
- Ce sunt astea? am intrebat trgandu-mi nasul , uitand toata mania la vederea acelor zane scanteietoare .
- Astea ce ?
- Plangi , Chad .
- Plang ? a intrebat el ducandu-si mana la ochi . Dar , asa ceva nu se poate ! Nu e normal ca eu sa plang doar daca …
- Chad ? am intrebat eu vazand ca se ghemuieste si incepe sa planga si mai tare . Ce se petrece ?
- Kayla , tocmai mi-am pierdut partenerul ce mi-a fost destinat .
- Adica ? am intrebat chinuidu-ma sa nu izbucnesc in plans din nou , sau , mai rau , sa trag o remarca stupida de genul : “ O , cat de dragut , iubitul tau ? “ .
- Adica , ierarhia mi-a repartizat un partener , propriul meu u-we-tsa-hu-ya-ka-ra , mai bine spus , mi-am pierdut cel mai bun prieten , de care habar nu aveam ca imi este si partener .
- Bun , si care e faza cu lacrimile ? am intrebat eu sfioasa .
- Trebuie sa le luam , Kayla ! Pot vindeca boli incurabile pentru oameni . In antichitate unii demoni isi ucideau partenerii pentru a plange , si ulterior , vindeau lacrimile . Dar , ca doi demoni sa devina parteneri este foarte greu de intalnit , si foarte greu iti poti da seama , uneori , unii nu stiu niciodata .
Am stat minute in sir culegand lacrimile care se adunau ca o biluta de mercur pe iarba uda . Aveau o frumusete aparte , iar acea stralucire imi mai potolea arsita sufletului . Cand am terminat , Chad m-a condus la masina , dandu-mi sa beau cateva din lacrimile pe care le stransesem . Am simtit ca si cum as fi regasit caldura , ca si cum ceva cald se strecura inauntrul meu , inchizand ranile provocate de pierderea lui David . In masina uscata si calduroasa , am atipit cazand intr-o bezna rece si dureroasa . Cel putin pieptul nu ma mai durea atat de tare .
- Kayla , am ajuns ! zise Chad . Haide , coboara din masina , si dute sa te culci . Chiar ai nevoie de odihna .
- Unde m-ai adus ? am intreband incercand sa imi tin ochii deschisi .
- Acasa , Kayla , acasa ! Ne vedem maine .
- Da , presupun , am mormait eu , ne vedem . Dar , Chad ! am ingaimat eu inainte ca el sa ridice geamurile electrice ale masinii .
- Da ? intreba el radicand din sprancene .
- Eu , ce o sa ma fac ? Cum o sa traiesc ? am icnit eu incercand sa imi inabus lacrimile .
- Nu esti singura in asta , Kayla ! imi zise el oftand adanc . Te voi ajuta , dar , acum , du-te si odihneste-te !
Am stat privindu-l cum pleaca , pana cand frigul imi amortise oasele indurate . Cand am intrat in casa , am inceput sa inteleg ca David nu mai era , ca murise , si abia atunci durerea se declansa in mine , facandu-ma sa nu pot sta dreapta . Am cautat sa ma asez , si m-am tarat pana la canapea . Acolo , printre hohote de plans si inconjurata de bezna , am adormit .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu